Casa consului Sibi

Pe strada Theodor Pallady nr. 12 se află o casă foarte frumoasă, care are elemente de arhitectură brâncovenească. Această locuință a fost proiectată de un arhitect francez pentru un francez care a îndrăgit Iașul în așa măsură încât a rămas aici chiar și după finalizarea mandatului care l-a adus în Moldova. Este vorba de Joseph Jules Sibi, care a venit în Iași în 1894 pe postul de vice-consul al Franței. În casa care la scurtă vreme după ce a fost ridicată a fost cunoscută în oraș drept Consulatul, poate și datorită faptului că mereu era arborat un drapel francez, familia consulului s-a mutat în 1929. Urmașii familei Sibi continuă să trăiască aici, însă este cunoscută mai ales sub numele de Caraman, pentru că un nepot al consulului a fost savantul Petru Caraman. Pereții acestei frumoase locuințe au memorat dramele prin care locatarii ei au trecut de-a lungul secolului al XX-lea.

Joseph Sibi fusese profesor înainte de a fi consul sau agent consular. El avea origini alsaciene, iar la Iași s-a căsătorit cu o nemțoaică împreună cu care a avut trei fete pe care le-a educat și școlarizat la Școala Notre Dame de Sion, care era o școală de elită în oraș, unde se preda în limba franceză. Joseph Sibi a participat la Primul Război Mondial, unde a fost rănit. Întors la Iași, a predat franceză la Liceul Internat Costache Negruzzi. Chiar și după ce s-a desființat Consulatul francez, în oraș, Joseph Sibi era denumit, în continuare, Consulul francez.

Al Doilea Război Mondial a dus la distrugerea comunității franceze din Iași. Francezii au fost obligați să renunțe la cetățenia lor sau să părăsească România. Familia Sibi a rămas în oraș, dar a fost mereu privită cu suspiciune din cauza originii sale germane, a faptului că erau străini și că făceau parte din burghezie, clasă atât de urâtă de comuniști. Membrii familiei au fost mereu supravegheați și înlăturați din mediile în care puteau să influențeze cu idei contrare noii ideologii bolșevice. De pildă, Charlotte Sibi, una dintre fiicele consulului, din cauză că era catolică practicantă, a fost înlăturată din învățământul public. Legăturile cu familia din Franța au fost rupte, treptat-treptat, iar corespondența cenzurată, după care interzisă. Francezii care rămăseseră în Iași au încetat să se mai întâlnească pentru a nu deveni suspecți.

Joseph Sibi a murit în 1953, la 83 de ani, cu inima îndurerată din cauză că, în 1952, după venirea comuniștilor la putere, fiecare cameră a fost ocupată de chiriași impuși cu forța, iar membrii familiei Sibi au fost stabiliți în mansarda înghesuită. După 1970, atmosfera din casă s-a mai relaxat, atunci când chiriașii au fost scoși, iar proprietarii au reintrat în posesia spațiului integral. Dar tratamentul discriminatoriu și crud a continuat a fi aplicat asupra membrilor familiei. Profesorul Petru Caraman a fost înlăturat de la universitate și obligat să trăiască la limita sărăciei, timp în care și-a scris opera rămasă în sertar și publicată abia în anii din urmă de profesorul Ion H. Ciubotaru.