Victor Place
Unul dintre francezii care au contribuit personal la unul dintre evenimentele politice semnificative din spațiul românesc din secolul al XIX-lea, Unirea Principatelor Române, a fost Victor Place, care, între 1855 – 1863, fusese consul al statului francez la Iași. Victor Place și-a început cariera de diplomat la Mossul, unde s-a ocupat și de arheologie, excavând, în același timp, în siturile deschise la Ninive de către Botta și Layard.
La Iași, a venit în 1855 pe postul de consul al Franței, atunci când, în Moldova, se făceau pregătiri, se purtau tratative și se luau măsuri concrete pentru unirea cu românii de dincolo de Milcov. Victor Place a ținut la curent autoritățile franceze în legătură cu situația din Moldova, dar s-a implicat și personal în mersul evenimentelor, mai ales prin recomandări și sprijinind ideea unirii. Mai mult, implicându-se în chestiunea ce viza „unirea Principatelor Danubiene”, treburile birocratice de la cancelaria consulatului aflat pe strada Gane le-a pasat unui subordonat, Louis Castaing. Iată ce scria într-un document adresat lui Walewski pe 18 ianuarie 1859, despre alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca „Prinț al Moldovei”: „Alegerea colonelului Cuza reprezentă triumful total al ideilor unioniste și liberale, vechiul sistem corupt și-a încheiat existența... Alegerea lui Cuza reprezintă cu siguranță triumful cel mai evident al politicii franceze... Cuza are spirit, judecată, finețe și fermitate”. Entuziasmul consulului s-a exprimat și prin dorința lui de a se implica în procesul de reforme administrative și legislative ale noului stat unitar. Așa se explică scrierea unui memoriu inspirat din Constituția franceză de la 1852, intitulat Idei generale în sprijinul reorganizării Principatelor Unite ale Moldovei și Valahiei, trimis în noiembrie 1859 autorităților române. Consulul francez avea în vedere în această recomandare idei despre reorganizarea justiției, a finanțelor, a armatei, a lucrărilor publice, a chestiunii țărănești, despre construirea căilor de comunicații și a căilor ferate. Mai mult chiar, a aviut în vederea organizarea unui corp de control a curților de casație, de apel, a tribunalelor.
Venind din afară, având o minte instruită pentru acest domeniu, Victor Place a înțeles foarte repede care sunt problemele cu care se confruntă România, dar a văzut și care ar fi soluțiile. Iată ce scria în 1861: „Totul trebuie refăcut în țara asta, de la bază și până la vârf... prințul a ajuns la concluzia că administrația franceză este cea mai în măsură să răspundă nevoilor poporului român... În acest sens, au fost chemați specialiști din Franța în domeniul militar, al finațelor și lucrărilor publice, aceștia urmând a fi însoțiți de alți specialiști în domeniul internelor și al justiției...”.
Rolul în realizarea alegerii lui Cuza în Moldova, apoi la București și implicarea în înfăptuirea reformelor i-au fost recunoscut lui Victor Place de către Vasile Alecsandri, care îi scria următoarele cuvinte: „Sunteți un apărător drept și inteligent, reprezentantul națiunii generoase prin excelență, un adevărat român civilizat. Vom fi și noi astfel peste douăzeci de ani, când vom fi defaraonitizați, derusificați, degermanizați”.
Victor Place a stat în țară până în 1863, când a fost mutat la Adrianopol, Calcutta, New York. A revenit la Iași, orașul pe care l-a iubit cu adevărat, în 1873, pentru a muri în 1875. A fost înmormântat în vechiul cimitir catolic din Copou, după cum el însuși a dorit. Însă acel cimitit a fost închis, la un moment dat, iar osemintele fostului consul mutate în partea catolică a cimitirului Eternitatea. Alături de el au fost înmormântați fiul lui, Henri Philippe Ernest Place (1864-1947) și soția sa. În 1933, Academia Română și Fundația „Regele Ferdinand I” au așezat o placă pe mormântul consulului francez prin care i-au onorat faptele din timpul vieții: „Victor Place. 1818-1875. Consul al Franței la Iași. 1855-1863. Actor al realizării Unirii”.