Traseul evreiesc

Este foarte greu de aproximat când ajung la Iași primii evrei. Probabil în număr redus și fără a deține terenuri, ei nu vor fi fost consemnați în acte oficiale. Prezența lor la Iași mai ales din a doua jumătate a secolului al XVII-lea trebuie pusă în legătură cu persecuțiile exercitate asupra lor de cazacii lui Bogdan Hmielnițki în Ucraina și Galiția. Un prim cimitir în Iași trebuie să fi fost în actualul cartier Tătărași, în zona Ciurchi, unde o inscripție pe piatra de mormânt al unui rabin poartă data de 1467. După această dată, mărturiile documentare se înmulțesc. Apar, fie în catastife de datorii, fie în legătură cu așa-zisele mesernițe (măcelării), probabil în vecinătatea Târgului Făinii, în Târgul Cucului, practic viitor cartier evreiesc. La 1692 este consemnată o școală evreiască, iar, ceva mai târziu, la 1741, este atestat un staroste al acestei comunități.

Deja la 1670 fusese inaugurată Sinagoga Mare din Târgu Cucului de către rabinul Nathan Nata Hanover, venit din părțile Cracoviei. Un act din 1754 atestă vânzarea unui jilț în acest locaș de cult, unui anume Iehuda Așkenazi, ceea ce indică, implicit, originea lui și nu numai, dinspre Europa central-estică.

Dimitrie Cantemir pomenește despre evrei în Descriptio Moldaviae: Și evreii se consideră supuși ai țării și sunt obligați a plăti anual un impozit bănesc, mai mare decât cel obișnuit. N-au altă meserie decât negustoria și cârciunăria; pot avea sinagogi, dar numai din lemn, nu de piatră”.

Spre ultima parte a secolului al XVIII-lea, evreii apar concentrați cu precădere în Târgul Făinii, pe Ulița Hagioaiei dar și în Târgul de Jos, pe Ulița Rusească, cu alte cuvinte în zone cu potențial economic.

Nu putem însă contura un tablou idilic, în care să-i vedem pe moldoveni drept campioni ai toleranței religioase. Sinagogile erau construite întotdeauna în spatele clădirilor din frontul principal chiar în carteiere evreiești propriu-zise, incidente precum cele din vremea lui Mihai Racoviță (acuze de omor ritual) nu au fost unele izolate. Nu avem de a face cu pogromuri, ca în alte părți ale Europei, dar toate vor pregăti evenimentele reprobabile din preajma celui de-al doilea război mondial.

Principala activitate a evreilor era comerțul, dar erau și foarte buni meșteșugari în: croitorie, cizmărie, chitărie (făceau pâine), ceaprazărie, ceasornicărie, argintărie, dulgherie, tâmplărie, fierărie, argintărie etc. Erau organizați în bresle încă din secolul al XIX-lea: ceasornicarii, în 1760; argintarii și ceaprazarii, din 1777; croitorii, din 1797; cizmarii, din 1809. În secolul al XIX-lea, se vorbea despre „breasla jidovească”, dar această sintagmă nu avea nicio legătură cu vreo asociere profesională, ci era cu identitatea etnică și religioasă a evreilor.

Domnitorul Ioniță Sturdza (1822-1828) le-a confirmat privilegiile obținute de evrei de-a lungul timpului (de exemplu, pe acela din partea lui Alexandru Grigore Ghica Vodă, în 1777) și le asigura „libera viețuire” în Moldova, motiv pentru care această țară a devenit un spațiu dorit de evreii de peste tot. Au fost lăsați să trăiască în  Iași, li s-au acordat diverse privilegii, însă trebuiau să dovedească o capacitatea anume în cunoașterea unei meserii pentru ca Sfatul Administrativ al Moldovei să le aprobe șederea pe viață, printr-un bilet de identitate, în octombrie 1843.

Oricum, în 1755, în Iași erau 66 de evrei, pentru ca, în 1832, să fie 17.032 (la o populație de 48.314 persoane), iar în doar cinci ani, numărul lor să crească la 29.052 sau, în 1859, să fie 30.460 de persoane (din totalul populației Iașului de 65.745). În 1899, Iașul avea 78.067 de locuitori, din care 39.441 de evrei. Comparativ cu cifra înregistrată la mijlocul secolului al XIX-lea, observăm că numărul evreilor nu a mai crescut atât de spctaculos ca înainte, dar asta pentru că mulți dintre ei au plecat spre București, datorită mutării capitalei la București. În plus, a început o emigrare masivă în Statele Unite.

Până la al Dpilea Război Mondial, cea mai mare parte a domeniului economic a devenit prosper, în Iași, datorită evreilor. Pogromul, războiul și instalarea regimului comunist în România a făcut ca numărul evreilor din Iași și din întreaga țară, să scadă dramatic. Odată cu înființarea statului Israel, în 1948, cei mai mulți evrei au emigrat.