Traseul german

Comunitatea germană din Iași s-a definit inițial nu ca o comunitate etnică, ci mai curând ca o comunitate religioasă, reprezentanții ei fiind de confesiune protestantă. Comunitatea Evanghelică a germanilor din Iași își are începuturile la 1759, când aceștia au venit la invitația domnitorului Ioan Teodor Callimachi. Erau grup de muncitori din industria textilă, originari din Silezia, care au venit de la granița cu Polonia. Domnitorul le-a oferit condiții favorabile: libertatea de religie, scutiri de taxe și autonomia comunității. În 1780 erau deja 80 de familii. Primul pastor al comunității a fot Andreas Scharsius, venit din Mediaș (Transilvania habsburgică). Inițial, comunitatea era protejată de Suedia, țară care proteja pe toți protestanții din Imperiul Otoman. Din 1837 comunitatea din Iași s-a pus sub protecția regelui Prusiei, acceptând legislația bisericească a Regatului Prusian. În 1844, comunitatea protestantă din Iași a fost pusă sub supravegherea Berliner-Konsistorium, Colegiul episcopilor luterani. Un Consulat al Prusiei a existat la Iași în secolul XIX și acesta proteja interesele cetățenilor germani aflați în capitala Moldovei.

Membrii comunității protestante germane s-au așezat în cartierul Păcurari, în zona cunoscută ulterior ca Berăria Veche. Aici s-a creat un cartier industrial, cu ateliere și mici fabrici. Ca indiciu al amplasării a acestui cartier dispărut a rămas astăzi doar vechiul locaș de cult al comunității. Biserica a fost construită în 1812, pe când pastor a era Wilhelm Harte, cel care a condus vreme de 17 ani destinele spirituale ale comunității. Ctitorul acestui locaș a fost generalul maior de gardă superioară din armata rusă Johann Georg von Staedler, în memoria fiului său, căzut în războiul cu turcii. După 1945 biserica a fost cedată spre folosință Bisericii Ortodoxe, primind hramul de Sf. Mina.

Școala comunității protestante a fost întemeiată pe la 1820. Predarea se făcea exclusiv în limba germană. Era o școală fără taxe, pusă exclusiv la dispoziția elevilor din comunitatea evanghelică. După 1883, aceasta și-a pierdut statutul de școală confesională și a devenit școală publică, deschisă și elevilor de alte confesiuni. Pe la 1850 a fost deschis Institutul particular pentru băieți înființat de supusul prusian Frei (în capătul Copoului). A mai funcționat la Iași și Școala protestantă Gross, sau Școala primară imperială germană. în clădirea din str. Arcu nr. 14.

Influența culturii germane la Iași a fost mai redusă decât cea franceză, fiind orientată mai ales spre științe. În 1833 s-a înființat Societatea de Medici și Naturaliști. Aceasta a fost inițiată de medicul Iacob. M. Cihak, original din Aschaffenburg, profesor de istorie naturală la Academia Mihăileană. Societatea a reunit un număr însemnat de savanți, de formații diferite: economistul și juristul A. Winkler, farmacistul Anton Abrahamffi, medicul Basileul Bürger, botanistul Joseph Zukarini din München, I.N. von Meyer ș.a. Societatea era un fel de anexă științifică a Academiei Mihăilene. Reprezenta principalul nucleu de atracție pentru oamenii de știință străini veniți în principat. 1843, Adolf  Henning a înființat o librărie la Iași, aprovizionată de la Leipzig. Pe lângă librărie funcționa un cabinet de lectură.

Din această comunitate protestantă s-au ridicat mai multe personalități și familii cu o însemnătate în întreaga societate ieșeană. Au fost compozitori, medici, farmaciști, juriști, ingineri ș.a. Între reprezentanții de seamă pot fi amintiți: Familia Caudella, familia Cugler, arhitect J. Brandel, dr. Czihak, familia Flechtenmacher, dr. Konya, dr. Riegler, dr. Roth.

Ludowic Steege (1813-1872) era protestant.  A fost ministru cu diverse portofolii și ministru de finanțe al României între anii 1859-1865, în varii guverne. A fost primul diplomat român acreditat simultan la curțile de la Viena, Berlin și Petersburg. (casa din Copou).

Alte nume (confesiune nesigură): familia Freywald, Kernbach, Lochmann, Humpel, Hübsch (uneori amintiți ca protestanți, alteori ca fiind catolici)

Alexandru Flechtenmacher (1823-1898) a compus muzica pentru celebra „Horă a Unirii” de la 1859. Este autorul muzicii primei operete românești (Baba Hârca, 1848) și a compus primele vodeviluri și cuplete pentru piesele de teatru ale lui Vasile Alecsandri.

Eduard Hübsch (1833-1894), organizatorul Muzicii Armatei, a compus marșul de întâmpinare a drapelului lui Cuza Vodă și Imnul Regal al României.

Într-o primă etapă, căsătoriile s-au făcut doar în interiorul confesiunii protestante. Ulterior au fost acceptate căsătoriile între protestanți și catolici, fiind mai însemnată apartenența la cultura germană. Astfel Karl von Kugler protestant s-a căsătorit cu fiica lui Josef Herfner, compozitor austriac și catolic. Aceștia au fost părinții poetei Matilda Cugler. Locuința lor este clădirea în care funcționează astăzi Muzeul Poni-Cernătescu, de pe str. Kogălniceanu. Alt exemplu: compozitorul Franz Caudella, protestant, căsătorit cu Katharina Reinecke, catolică; ei au fost părinții celebrului compozitor Eduard Caudella.

A treia etapă a marcat depășirea și a frontierei naționalității germane, și acceptarea căsătoriilor interetnice. De pildă, Matilda Cugler era fiica unui protestant și a unei catolice. Ea s-a căsătorit mai întâi cu profesorul Vasile Burlă și apoi cu chimistul Petru Poni. Compozitorul Alexandru Flechtenmacher – fiul juristului Christian Flechtenmacher  –  s-a căsătorit cu Maria Mavrodin, scriitoare, fondatoare a publicației feministe „Femeia română”.

Primul război mondial a dus la desfacerea comunității protestante din Iași, în împrejurări ce nu sunt foarte bine cunoscute. Comunitatea mai exista de drept (de jure), până în 1952, când a fost oficial desființată.

Bibliografie:

Beate Welter, Comunitatea protestantă din Iași (secolele XVIII-XIX), ArhGen, I (VI), 1994, 1-2, p. 123-128.