Traseul armenesc

Nu știm cu precizie data instalării primei comunități armene în Iași. Cel mai probabil, aceasta se confundă cu însăși apariția orașului, mai exact cu recunoașterea sa ca târg, în accepțiunea medievală de loc important pe o rută comercială, de asemenea, importantă. Întâmplător, acest fapt coincide cu atestarea Iașilor, la 6 octombrie 1408, adică cunoscutul privilegiu comercial acordat de Alexandru cel Bun negustorilor lioveni. Or, unul din punctele în care aceștia trebuiau totuși să plătească vamă erau tocmai Iașii.

Inscripția din curtea bisericii armene actuale, cu data de 1395, nu poate fi luată în calcul, din motive arhicunoscute de istorici (anul armean se socotea de la 551 anul gregorian; în plus o biserică armeană nu putea devansa una ortodoxă într-un oraș, târg totuși moldovenesc), totuși o primă comunitate armeană în Iași se poate plasa temporar atunci – sf. sec. al XIV-lea – începutul sec. al XV-lea. A fost timp de decenii o comunitate prosperă, beneficiind ca și altele din țară de privilegii domnești. Un nefericit episod de la mijlocul sec. al XVI-lea, când Ștefan Rareș, sfătuit din umbră de episcopul Macarie, a încercat impunerea trecerii lor la ortodoxie, prin metode barbare, nu a avut urmările dorite de inițiatorii acestuia și, în prima jumătate a sec. al XVII-lea regăsim armenimea ieșeană reconsolidată demografic și economic. Acum, la 1610, este atestată Ulița Armenească, ce lega Podul Vechi (actuala str. Costache Negri) de Ulița Hagioaiei (str. Cuza Vodă). Către a doua jumătate a acestui veac, spre 1670, din motive neclare o parte însemnată din armenimea moldavă în general, inclusiv cea ieșeană a trecut în Transilvania unde au întemeiat noi comunități.

Totuși, armeni în Iași au existat și în continuare, pe parcursul secolelor XVII-XVIII, mărturie, pe lângă cele documentare, stând cele două biserici de piatră, Sf. Maria de lângă Sf. Sava și Sf. Grigore ceva mai la sud, prima, ce a suportat o refacere în 1803, fiind în picioare și astăzi.

Să mai notăm că armenii au dat Moldovei și două personalități politice de prim rang – marele hatman Petru Vartic și, mai ales, pe Ion vodă cel Cumplit, ambii dispăruți în circumstanțe tragice. Primul, sfetnic al lui Petru Rareș și practic principal mentor al urmașului acestuia, Iliaș, a fost ucis, surprinzător tocmai de acesta, la Hârlău, la 7 mai, în ziua de Paști a anului 1547. Ion vodă a fost asasinat de turci la Roșcani, pe 14 iunie 1574. Supranumele artibuit de contemporani – Armeanul – s-a datorat originii mamei sale, el fiind fiu nelegitim al lui Ștefan vodă cel Tânăr, implicit strănepot lui Ștefan cel Mare.